88° Gruppo A/S
La "Riunione"
Sta sira, riuniti,
cci siti ‘n pugnu di pensionati,
ca’ cu ppi picca e cu p’assai
non sinni vuleva iri mai.
Cci stava cuntentu e chinu di
gioia,
picchi duranti o jornu non s’annuiava.
Ma nuddu divi pensari ca c’era unu pricchiu,
picchì era sulu amuri ppì l’apparecchiu.
Mai distinzioni di gradu c’ha
statu, ‘nta la baracca,
picchi ‘nta l’aria eruvu tutti ‘nta la stissa varca.
‘Nta lu menzu cci sunnu tanti giovini pinsionati,
ca’ sinni eru picchi, mancannu li vecchi, si erunu siddiati.
Non è lu casu, né di fari nomi,
né di quantu ogni pirsuna ha vulatu,
ma sicuru è ca’, longhi e curti,
s’hannu tutti sacrificatu.
Congratulazioni a ccu ci vinni
st’idea ddi la riunioni,
iddi magari ‘annu so’ chì fari, ‘nta lu servizio o ‘nta la pinsioni.
Ma siccomu chiddu ca’ cunta è di stari assemi,
ogni tantu facemulu, e volemuni beni.
Picchì ‘na cosa è certa, ca’ quannu
si voli fari,
è comu l’obbligu di iri a vulari.
E ora ppi non farla troppu longa, comu a tanti,
ringraziati tutti, ppì st’uppurtunità, lu Cumannanti.
Ma facemulu ccu ‘n grossu
applausu, e muti muti,
tutti chiddi ca’ semu intervenuti.
Amici mei, ascutati lu scriventi,
riunitivi spissu ca’ nun vi costa nenti.
Picchì cci n’è assai ca’ nun lu
sanu,
ca’ la vita è chiù bedda, su ‘ni viremu e ‘ni stringemu la manu.
E ora chiudu ‘stu scrittu, difettusu di grammatica,
ccu ‘n grossu abbracciu a chiddi da’ Marina e di l’Aeronautica.
Catania, 29.09.2000
| (proposta da Mario Jurzan) |
|
|